de Mihaela Iulia Baciu
ca să te pot încadra viziunii mele interioare
mi-am ales unghiul de filmare al păsării
acolo unde verticala axis mundi străpunge cerul
în viteză îmi ştergeau pleoapele cu halucinaţii
nori ca nişte bucăţi uriaşe de vată de zahăr
şi îmi lăsau în sălile de aşteptare ale lacrimilor
delirante clopote de rouă acidă
îţi unduiai părul de sălcii în golfuri cotite pe lacuri
trupul sculptat cu sfincşi se desprindea din văi spre creste
braţele tale spirale de scări galbene lunatice
îmbrăţişau cariera unei mine de cupru
sânii tăi paradis de cascade izvoare de lapte
se revărsau în creuzetul unei scoici cu mărgăritare
acolo veneau poeţii şi îşi întâlneau poezia
intim ceaţa himen se lăsa ca un văl peste coapse
de la zenit nu mai te ghiceam decât un sărut purpuriu
la orizont ca o chemare a pămâtului spre cer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu