spelunca

de Mihaela Iulia Baciu

stăteam în spelunca asta
şi pe lângă mine treceau
bureţi de suflete
sugative de cerneală
mâncători de creiere
sălbatici efeminaţi
împodobiţi cu pene de struţ
nişte paţachine de cabaret
îşi urlau instinctele

de la o vreme mucegăisem
muşchi verde
mă credeam copac
dar mă gândeam serios
să îmi iau tălpăşiţa
cu tot cu anexe şi rădăcini

ei se dădeau în spectacol
ridicaseră cortina
aprinseseră reflectoarele
şi puneau la cale o cursă
a mutilării sentimentelor
un stroboscop îi segmenta
fotogramă cu fotogramă
ca o maşinărie infernală de smuls
fantomele chipurilor măşti

viaţa mă aruncase în spelunca asta
îmi încleştasem dinţii în ei
dar nu curgea sânge
curgeau lumini