luni, 25 august 2008
Căzut în iubire
de Mihaela Iulia Baciu
Nasoală e chestia asta: Iubirea!
Stă undeva în portalul Gaură-Timp
Să te absoarbă în transparenţe
Nesatisfacută
Cu telecomanda în mână
Şi printre pleoape i se scurg
Cifre, litere, şoapte, parole ş.a.m.d..
Şi visele nu se mai găsesc la preţ redus
Nu mai curg pe ţeavă să te îmbeţi de ele...
Mă arunc în iubire
Ea mă aşteaptă goală
Cad în ea...
Cad...
Şi spaţiul nu vrea să se aplatizeze
Să mă calcanizez în trotuar!
Stea refuzată la sărutul tălpilor
Îmi alungesc
Trupul-Vierme
În mărul putrezit şi uitat...
În noaptea mea de umbre
Frumoaso, ochii tăi marini
Mă amăgesc în noaptea mea de umbre.
Să te sărut pe pleoape uşor şi dulce...
Dar sunt departe şi uitat!
Fantasme de arome ale iubirii pline
Mă tulbură în vis ca o beţie tandră,
Aş smulge-n pieptu-mi visul de-ar fi decapotabil,
Dar urlu printre simţuri
Vampir pierdut de noapte!
Fereste-ţi sfârcul magic de fecioară,
Am să ţi-l muşc iubito
Cu pofta unui câine,
Cu pofta nebuniei de a mă avânta
în pântecu-ţi liana
Pierdută a visării.
Mă amăgeşti iubito, cu ochii tăi de vise
Şi simt cum lângă clipe se spulberă tăcerea
Şi urcă val în mine neliniştea plăcerii
De a te ştii acolo aceeaşi adiere
Aceeaşi respirare
Aceleaşi tresăltări.
Să nu te temi,
Visează!
În vis te voi cuprinde ca într-o sărutare,
În vis nu ne vom pierde, ci ne vom regăsi...
xxx miliarde de violaţi
de Mihaela Iulia Baciu
1,2,3 ...: am adevărul!
După piele urmează carnea.
Carnea vie...
Cât mi-ai lipsit!
Unde mergi?...
Rupe-ţi jumatate de mască şi pleacă aşa pe bulevard!
O zi, o clipă, un minut, 9 luni, 18 ani, 2000 de ani.
Nu ştiu, nu ştiu...
Nu mai ştiu chipul meu, chipul tău.
Feţe, feţe: false realităţi...
Tomberoane.
Ploaie.
Soare.
Iubirea dansează pe mese la bară, şolduri, fese
... sinucideri în masa ale copiilor nenăscuţi...
se plictisesc şi vor viaţa...
basket cu globul ocular,
basket în conştiinţele noastre colace de salvare:
... cu fiecare literă ce se rotunjeşte în guri ştirbe şi senzuale;
basket cu libelule în coşul pieptului gol la 220 volţi;
... cu bancuri de peşti şi iceberg-uri;
... cu cele xxx miliarde de orgasme ale celor xxx miliarde de violaţi;
basket cu sinucideri în baloane de săpun...
Prima iubire
de Mihaela Iulia Baciu
AAAAA
BBBB
CCCC
DDDD
E,F,G...K
L..M..N
P.U.L...AAA!
EEEEEHHh...
XXX...L?
UUUU
FĂĂĂ!!!
ZÂT!!!
incest
de Mihaela Iulia Baciu
-Mi-ai furat primul sărut,
fiorii de dragoste pe care i-am negat
până au dispărut!
mi l-ai furat pe EL;
nu-l voi mai recunoaşte
pentru că eu nu...
EU NU...
( desenează cu sânge un înger,
alături de
-Îţi voi smulge ochii
fratele tău te-a pus să juri,
ai trădat!
- Şşş...
dorinta de simetrie cu poezia
de Mihaela Iulia Baciu
ca să te mâzgăleşti pe obraz
cu un pix e simplu
trebuie să învârţi o şuviţă de păr pe pix
apoi să o tragi de vârf
după câteva piruete în aer
vârful pixului va trece fulgurant
peste pielea obrazului tău
mai rămâne doar să te priveşti în oglindă
să citeşti ce ai scris
sau şi mai simplu
îţi scoţi un ochi
şi-l amplasezi în vârful nasului
printre celelalte oglinzi montate asimetric
cu tine
eşti tu
dar ai sculptat in obraz
hieroglife încă nedescifrate
incapacitatea conştientizării lumii interioare
de Mihaela Iulia Baciu
ghemuit în iarba
bolboroseam
îmi plăceau la nebunie
chipurile frustrate
care se aplecau curioase
asupra gurii mele
bolboroseam
şi ele se chinuiau
să-mi inţeleaga şuvoiul
ce mi se prelingea
dintre buze pe barba
pe sâni
pe pulpe
pe degete
şi se pierdea în iarbă
nici eu nu ştiam
unde se duc bolboroselile mele
fără sens
câţiva mai geloşi
angajaseră un detectiv particular
să le înhaţe şi să le mănânce
ca să le traducă
pârţuri dezagreabile ajungeau
digerate în pântecoasele lor burţi
aşa că începuseră de la un timp
să aibă viziuni cu lumea din mine
aveam şi eu coşmaruri
altfel n-aş mai fi avut niciun mister
ca să mă identific imaginii
lor despre mine
îmi mâzgălisem pe pulpe un chip
şi o inimă săgetată
era o caricatură
ei se închinau
şi rosteau iubire
să ne smulgem evantaiele dintre dinţi
de Mihaela Iulia Baciu
ce-ar fi să ne clonăm interesele
şi să ne smulgem evantaiele
dintre dinţi
ca o purificare
în simbolicul gest al sentinţelor
atunci serviciul interstelar
ar aproba o scânteie care să treacă
prin semicercul meu drept
aş veni în această gaură neagră
ce îmi sfărâmă materia identităţii de tine
...laterala
de Mihaela Iulia Baciu
crocodilul îşi plesnea cochiliile absente între dinţi
mă miram de pielea lui unghioasă şi totuşi
nu credeam c-o să-l impusc doar cu gloanţe de-argint
un pas înainte, eu îl făceam în laterală
crocodilul venea şi mă mirosea
miroseam a laterală, nici măcar de stânga, doar de dreapta
nu mă puteam arunca de pe zgârie-nori
pentru că nu puteam executa saltul mortal înapoi
îl exasperam pe crocodil
fierăstrăul unghiilor îl purta publicitar
îmi surâdea curtenitor
cred că aştepta să-i fac ouă
era nebun să creadă că voi rămâne cu el
se făcea întuneric in conştiinţa mea
şi aşteptam următorul şut
să mă pot deplasa în laterală
lui adrian t.
pictura-proza. pactul oului cu maini si talpi
urechea lui Van Gogh
sacrificiu
pentru sindromul Toulouse Lautrec
o ora din viata
vei fi femeia Yvette Guilbert
blestemul va rămâne in urmă
vei fi prins in vârtejul dansant
transpirat si fericit
cu nările adulmecând animalul tânar din tine
apoi
Yvette va rămâne în inima ta
un urlet
ca în tabloul lui Edvard Munch
va ramâne o poartă-icoana
urechea sacrificată
de veghe uitată
la naşterea scrisului tău
de Salvador Dali
Creierul indoit
de Marian Baciu
Plin de cicatrice sta motanul intre mainile mele
Toarce se ascunde de lumina
Ii place intunericul Bea apa apa soarbe Ma gandesc ca e pisica
care nu se lasa imblanzita Ma aproba Da din cap o mangai
pe labute, pe urechi, pe ochi
Mi se ascunde in pantec Ii sorb matele imaginare ma linge
pe creier pe creierul meu astupat cu smantana Lumea mi se
pare mai rea decat buna Mai luna decat soare Mai tare decat
moale
In intuneric astept mieunatul celui ce se va preschimba
A aceluia care isi va schimba fata
Il astept rabdator Ma uit la ceasul din spatele ochiului
meu stang vad o poezie calcata de masina mai vad un fir
de iarba ca laptele si mai vad apa in bocanci in bocancii tuturor
semenilor
Ochii patrund dincolo de aceste obiecte sulemenite Dincolo de
strada amintirilor pierdute uite nerecuperate
Ma duc - la un doctor de amintiri / si toate astea
la un vanzator de tabieturi / le fac intr-un
la un mercenar de creiere / mod de viata
la o fusta prospera / prescurtat
Iubire Sexuală şi Nonvegetală
de Marian Baciu
Spintec grăuntele din murul tău central
Trenul apare mă urc pun mâna la tâmplă şi salut
intrarea ta în mine Mă zvârcolesc degeaba mă întreb
te întrebi ca prostu’ Întreb de aripile dezlipite din
buzunar
Şi ce spune
Ce-mi răspunde
N-are importanţă . Dacă tot leagă umeri de urechile ei
de boabe de fasole păi să nu-i spui că e bleagă
Zâmbetul foii A umbrei tale pe masă A umbrei mele
peste carnea ta
A oaselor tale pe farfuria sânilor mei
Şi ţipa pisica în balcon Se simte ameninţată de un porumbel voiajor
că îi aduce vestea despre motanul său iubit
de la subsolul munţilor de la 83 km. Distanţă de la locul faptei
Şi pisica mă zgârie Sânge pe scaun ,pe pat, pe masă
Aplec capul. Vântul se dă la o parte din cauza părului
Din suflul-respiraţia ta mă întind te întinzi ştergi rana-copil
scuipi părul – vârstă aşterni o bazaconie pe spatele meu
Un vers Da un vers alb Nu cu rimă Prostule taci
Un vers zgâriat – scris cu unghia de la degetele tale- mâini- picioare
mă încântă mă adoarme
Somnambul te gâdil în spatele genunchiului - pătrunjel.
Mi te dezvălui
de Marian Baciu
Aştept clipa
Cea mută
Să coboare peste sânul tău
Iar cel stâng supărat să mă muşte de gât
până la sângele alb de pe pântec
Eşti neagră - maro – bleu – bej
Aşa cum te strig înspre cer
Te despleteşti de aerul grav
din scândura patului să-mi spui apă
apă apă bei sau nu bei
sau vrei să te anunţ regelui
„Anunţă-mă” bărbat schilod ce sunt „anunţă-mă”
Spune-i ziua ce fac noaptea cum zgârii foile
de pe fruntea degetelor mele
Şi arată-i pântecul scris cu limba de foc
a şarpelui orb
Şi mai strigă-i că nu are dreptate când
aşteaptă clipa urâtă
de atâta omenire , că oamenii trăiesc, că vor să fie
că vor să plesnească de viermii plictiselii.
Atâta doar afirm şi neg şi spun
şi mă sperii că nu am că am că pot că vreau
să uit să uit să uit de ce sunt eu acum cel ce sunt
Am întâlnit odată un Dumnezeu – Ion nu- mai- ştiu- cum
care cânta toaca o scândură jumătate de cruce pe umăr
avea şi clopoţel ce mai suna
ce
mai zbiera şi striga
ca un vultur de pe adâncuri cereşti venirea Domnului
Aveţi grijă! Aveţi!
S-a oprit la tarabă a furat un kiwi a fugit
l-a prins a scăpat l-a călcat maşina
Nu s-a întâlnit cu Dumnezeu
Mi-a şoptit mie în visul pe care l-am uitat. Ştiu că mirosea
a frunze de portocal Raiul de lângă mine Raiul din Grecia
Pe lângă faptul acesta îţi spun că te iubesc aşa cum trăiesc,
cum respir, cum mă înting în untura zilelor,cum suflu,
cum înot(nu ştiu să înot) , cum cânt, cum mângâi copacii,
cum smulg crusta , cum călătoresc
din punctul A spre punctul B.
Poezie - Mi te dezvălui
Cea mută
Să coboare peste sânul tău
Iar cel stâng supărat să mă muşte de gât
până la sângele alb de pe pântec
Eşti neagră - maro – bleu – bej
Aşa cum te strig înspre cer
Te despleteşti de aerul grav
din scândura patului să-mi spui apă
apă apă bei sau nu bei
sau vrei să te anunţ regelui
„Anunţă-mă” bărbat schilod ce sunt „anunţă-mă”
Spune-i ziua ce fac noaptea cum zgârii foile
de pe fruntea degetelor mele
Şi arată-i pântecul scris cu limba de foc
a şarpelui orb
Şi mai strigă-i că nu are dreptate când
aşteaptă clipa urâtă
de atâta omenire , că oamenii trăiesc, că vor să fie
că vor să plesnească de viermii plictiselii.
Atâta doar afirm şi neg şi spun
şi mă sperii că nu am că am că pot că vreau
să uit să uit să uit de ce sunt eu acum cel ce sunt
Am întâlnit odată un Dumnezeu – Ion nu- mai- ştiu- cum
care cânta toaca o scândură jumătate de cruce pe umăr
avea şi clopoţel ce mai suna
ce
mai zbiera şi striga
ca un vultur de pe adâncuri cereşti venirea Domnului
Aveţi grijă! Aveţi!
S-a oprit la tarabă a furat un kiwi a fugit
l-a prins a scăpat l-a călcat maşina
Nu s-a întâlnit cu Dumnezeu
Mi-a şoptit mie în visul pe care l-am uitat. Ştiu că mirosea
a frunze de portocal Raiul de lângă mine Raiul din Grecia
Pe lângă faptul acesta îţi spun că te iubesc aşa cum trăiesc,
cum respir, cum mă înting în untura zilelor,cum suflu,
cum înot(nu ştiu să înot) , cum cânt, cum mângâi copacii,
cum smulg crusta , cum călătoresc
din punctul A spre punctul B.
Poetul – maseur
de Marian Baciu
Stânci de creste şi petale de aluminiu îţi stau strâns de ochi
Pe lângă gardul negru de la colţul străzii desluşesc greu albii
multicolore de vorbe vorbe de duh neînţelese
Încruntarea ta mă mişcă năstruşnic de mult şi bine este dacă
plouă peste chipul de abur din gulerul meu
Să se ducă ploaia pietrele crescute din cer
Amiaza paşilor tăi luminează ceea ce este întunecat pe celălalt
tărâm şi tu nu şti că eu te văd chinuită de dorinţa
împlinită pe ici pe acolo
Dar lasă aşa lasă
În timp ce eu poetul –maseur te fac de băşcălie în faţa mea tu
te piepteni cu sufletul meu plin de oase primitive descoperite
de cercetătorul Milak - un pat sub un pod arcuit de tine
Aş zice ca Byron - ah adâncuri, oh prăpăstii , oh ceruri apăsaţi
pe trăgaci şi zburaţi –mi creierii ca vulturii să-i mănânce în
drum spre vârful piramidei – ar fi spus Byron cam în felul acesta
stând pe malul mării…
Încep spasmele ospăţului neonorat de regii detronati
Stânci de creste şi petale de aluminiu îţi stau strâns de ochi
Pe lângă gardul negru de la colţul străzii desluşesc greu albii
multicolore de vorbe vorbe de duh neînţelese
Încruntarea ta mă mişcă năstruşnic de mult şi bine este dacă
plouă peste chipul de abur din gulerul meu
Să se ducă ploaia pietrele crescute din cer
Amiaza paşilor tăi luminează ceea ce este întunecat pe celălalt
tărâm şi tu nu şti că eu te văd chinuită de dorinţa
împlinită pe ici pe acolo
Dar lasă aşa lasă
În timp ce eu poetul –maseur te fac de băşcălie în faţa mea tu
te piepteni cu sufletul meu plin de oase primitive descoperite
de cercetătorul Milak - un pat sub un pod arcuit de tine
Aş zice ca Byron - ah adâncuri, oh prăpăstii , oh ceruri apăsaţi
pe trăgaci şi zburaţi –mi creierii ca vulturii să-i mănânce în
drum spre vârful piramidei – ar fi spus Byron cam în felul acesta
stând pe malul mării…
Încep spasmele ospăţului neonorat de regii detronati
Vaza de pe mâna stângă
Spui că spui şi spui ce nu vrei
Spui că da că nu poţi accepta situaţii disperate
Ales pentru tine am fost de când nu mă mai ştiu
Din când în când mă simt gândit prost de viespii şi albine
Mă ştiu slab şi glonţ în creierul tău de dincolo de pătura-frunte
Ascunderea în dulap mă aruncă în extaz
Pe întuneric ascult muzica tăcerilor mele Îmi place
Gol de teribil
5
de Marian Baciu
Iar a trecut tramvaiul Nr. 5 M- am uitat după tine Mi s-a părut că te zăresc pe un scaun din faţă Iar a trecut tramvaiul pentru a doua oară Nu te-am zărit Fulgere
noapte ploaie picuri pe nas frig sub ochi A trecut iară Nr. 5 ( Tramvaiul ) te-am aşteptat… dar nu erai ce să spun ce să cred bătaie de joc Nu mai aştept tramvaiul Nr.5 pentru că eşti goală în pat lângă mine mă iluminezi sub cearceaf mă gâdili cu umbra ta mă mângâi cu fantomaticele tale unghii zgârii cu dinţii Aş mai aştepta tramvaiul Nr.5 dacă aş reuşi să mă scol de pe tine Picioarele îmi tremură sub tălpile tale Când te mângâi , unele mâini ale mele ( imaginare) îmi tremură zecile de picioare– degete strănută De-ar fi să mă aştepţi să mă vezi pe peron în ploaie atenţia nu-ţi va cădea pe chipul meu dintre umeri ci vei vedea pâinea cusută de geamul tramvaiului din faţa ta
Din mine apari ca o tigroaică
de Marian Baciu
Apari lesne de spus – că acolo – că –nu - pe dincolo
De jos în sus - Fiori mă înhaţă
Dar dacă te-ai gândi ce-ai spune ai auzi un vuiet în
pântecul inimii tale / şi atunci
un huruit de tramvai
va zgândării pe
pielea ta multicoloră şi-ai spune Că nu te Doare Că te
apasă apoi te lasă te ia valul te sufocă { inima se zbate
{ şi apoi zboară
Negru ochi mă împinge să râd isteric // şi cu lama să-i tai vena
Vena inimii Ochi albastru
Mă apasă în draci de a săruta o buză pe genunchiul
tău
Halal foame Halal sete HALAL SUFLETE! HALAL!!!
____________________________________________________
Până aici e gata
Gata cu poemul erotik al viselor mele de singurătate Printre
Oameni poate mâna mea să-ţi îndoaie sfârcul şi să –ţi muşte
lobul stâng al urechii cu cercei de migdali / cu cercei
de frunze
de pădure
de
schimb pe stelele (ştii tu care) pe care ţi le-am sărutat
Dar ce să-ţi spun. Mai mult nu am . N-am să-ţi dau . Îţi iau
ce pot să nu-ţi ofer. Îţi iau bărbatul din închipuirea ta.
Îţi stric imaginea asupra tuturor vânătorilor; asupra tuturor sorilor
asupra întregului univers din cuvântul IUBIRE / şi să ştii că ţi-l
arunc între ochi /
te scuip cu el pe genele tale goale
şi arse de umbre.
Dacă am să-ţi ofer o noapte am să-ţi cer în schimb trei bănuţi
Cu care să nu mă cumperi ci să mă laşi să calc orele pierdute în
gândul meu de disperare că nu eşti lângă mine că eşti lângă
mine să mă anunţi moartea disperării care ne-a cuprins în următoarele
4 miimi de secundă şi să crape pământul de sub
fundul tău patrat, să se surpe cerul–lapte al ochilor pe
care nu-i văd şi să dea Dumnezeu să-ţi amestece firele ca pe
un film care după vizionare îţi vine să dai foc cinematografului
căci atât de bine înţelegi totul că NU MAI SUPORŢI IUBiREA CARE TE
APASĂ PE TÂMPLE ŞI SUB GÂNDURI
----------------------------------------------------
DE EMOŢIE ÎŢI VINE SĂ TE SINUCIZI ÎN
MINE!?
Parcă te-aş prinde de cot
de Marian Baciu
Dacă crezi că poţi răsturna paharul cu apă , să nu te îndoieşti niciodată
Că n-ai să poţi
Să nu te prind că scrii ce mi-ai spus
că am să te omor sexual
Să nu care cumva să o iei razna că am
Să te pişc cu spermă de ceară
pe ochi
Dar dacă ai să încerci
vai de capul sufletului tău de chihlimbar
că am să te nărui pe tot
restul vieţii tale
am să te nărui pe toată
clipa vieţii pe care
o mai ai
de joi încolo
După miezul nucilor
de Marian Baciu
Paharul este întins de mâna galbenă cu inele roşii de argint fierbinte
Îl apuc cu dinţii îl sparg între dinţi Cioburile taie din jumătatea
de creier care încă mai este îngheţat De pe pielea de canapea te
ridici aprinzi radioul dansezi e ceva subpământean un dans al cârtiţei
al celei nevăzute îmi spui apoi mai faci câteva mişcări ondulatorii pe
cele optzeci de ouă de pe covorul albastru Plină de ou te aşezi
lângă mine aşa super te-am văzut la întâlnirea lui X nu-mi răspunzi
mă laşi să cred şi să-mi derulez imagini infantile cu tine cu mama ta
cu tatăl tău dar ce treabă am eu cu ei eu cu ei eu cu ei
Mă săruţi pe obraz o să-ţi treacă spui nu spun ba da o să vezi spui
hei căcat spun şi mai spun în ce mod m-am enervat Dar nu trece mult
timp şi te păcăleşti lăsându-ţi sânii să curgă pe umerii mei mă împac
cu tine fără să vreau mă împac cu doliul tău aproape fără să vreau
îmi spui peste câtva timp că ai lenea în oase îţi spun cum se tratează
mă acoperi cu ssssst-ul tău şarpe maro şarpe egiptean peste câteva ore
plec îmi scrii pe e-mail că ,,te ador de 1000 de ori că ai capacitatea de a-mi
derula imaginile vieţii de 50 de ori pe secundă,, te cred te iubesc te
sărut apoi nu te mai cred te îndoieşti de puţa lângă care ai adormit
te îndoieşti până şi de sânul pe care l-ai supt în tăcerea zilei
Încă o sticlă de lichior cu cremă de alune îţi înlocuieşte gâtul îi pun
sticlei brăţara şi o sărut până mă trezesc în baia cu aburi de stele cu
faianţă roşie cu buline incolore şi curcubeu traversând blocul
până să mă gândesc de ce aş fi în stare am să adorm între picioarele sorilor
Învelit cu sticla anului 2008
de Marian Baciu
O să mint dacă mă întrebi cum de frunza verde nu-i verde ci vânătă
O să mint dacă apuci să mângâi erosul genelor mele şi eu am să
te las să nu te enervezi
că nu poţi să le mângâi 1000 de ani
Mai pot să te mint că cerul super pe care îl desenezi tu cu ochii se poate
preschimba într-un copil găsit în tomberon
De asemenea mă simt în stare să te mint şi în legătură strânsă cu următorul
eveniment
La ora 19-00, în data de aşa şi pe dincolo am început într-o nebunie de
nedescris să te iubesc cum mă iubeşte
propriul meu suflet
Şi când ştiu precis că te pot
minţii atât de
mult mai că îmi vin lacrimi pe buze
iar urechile mişcătoare vor să te anunţe
recapitularea beţiilor pierdute
Viaţa este o întreagă minciună pe care o acoperă ideea de adevăr
lumea grăieşte adevăr minţind lumea s-a născut minţind
Dar ce rost au toate astea dacă simţi multe trăiri
Cândva... pe la vreun anotimp
de Marian Baciu
Simt buza rujată pe osul meu de trandafir de plastic
Te ridici zâmbeşti mângâi al 51-lea fir alb din creştetul meu
Mă las pe spate
Te laşi pe burtă întinzi piciorul să ţi-l sărut închizi ochii
Trec 45 de veacuri în următoarele 5 secole te pierd printre
nodurile mâinilor de balast
Te apuc zgârii perdeaua de pe sânii tăi
Te regăsesc pe balcon goală Mănânci vifori de fiere cristalină .
Zăpada verde din coasta amputată se topeşte pe ochiul meu
de cer plumburiu
Te ascunzi în gâtul meu faringele te intoxică cu iubiri celulare
Amesteci vieţile sfinţilor pe care i-ai iubit cu vieţile trădătorilor
pe care îi deteşti în murdăria iadului inexistent în mintea ta
Maşina în care tocmai te-ai urcat va exploda după colţul amintirilor
din barul unde te-am agăţat pentru a zecea oară Te-ai lăsat
pradă femeilor pe care nu le-am avut Te-am sfâşiat te-am aruncat
în fântâni nedescoperite şi plângi neîncetat ţi-am făcut rău te-am
mutilat câştigătoarea tuturor sfinţilor de pe Marte
Te-am jupuit de căldura pe care o degaji când sunt alături de
tine pe zăpada pe zăpada mieilor travestiţi Urlete şi chiote şi
blocuri părăsite pe lângă biserici care zboară leii care sunt mâncaţi
de tine după ce-au fost sfârtecaţi din placentele mamelor răpuse de sex
Plină e cana goală
de Marian Baciu
Stau şi uit mereu unde sunt Uit până şi ziua chiar şi ora
până şi secundele sunt surori ale mele ale tale
Stau şi împrăştii lacrimi de cristal pe unde apuc fără noimă
Merg şi stau merg cu mintea stau cu unghia pe o bucată
de ochi ameţită
Clatin apa din pântecul meu gol umflat de aer curcubeu de
aer vertical
Ori mă întreabă ori nu şi nu îi spun că la piaţă e ce caut eu
roşii supte şi pepeni gravizi cu furnici braziliene
Cine crede cine are imaginea aşa cum nu o am nici eu măcar
Punctul de sprijin al ochilor
de Marian Baciu
Strecoară fântâna prin razele ochilor tăi
Se-adună văile în ei şi nu pot să mai sper o moarte a
copacului cu rădăcini spre cer
Îl las mă gândesc e cu neputinţă să atârni de o fiinţă
Spunea se ruga mă lăsa baltă
Prinţ ce-ţi doreşti de la fotografia mea de ceară
Sufleu erotic
Putem sa ne mancam carnea la un pret ieftin importata
Putem ca bara pe care te extenuai in bar s-a indoit
Pompierii ti-au turnat alta – de foc
La portia ta de gustare
Ai patruns furculita intr-un sufleu erotic
Putin piperat
Ti-ai pus mana la piept ai sughitat ti-ai intins gatul
Si in loc sa spui civilizat pardon ai murit
Si n-ai murit oricum ci ai murit de fata
cu ceilalti cu martorii tai deliciosi supraponderali supradoza cu putina vodca luata de la fiecare
HANNERA
de Marian Baciu
Forma magica a bataii covorului de sarbatori
Este aceea de a declansa starea primordiala
A inghitirii prafului milenar
Blocurile in care am stat s-au dovedit
Incapatoare de oase
Scarile pe care am urcat au fost spalate
de sangele drogatilor Eu am coborat pee le
pana la vena
Am avut (am) o iubita cu iubire de drog
De drog de somn de neiubire
Ea cred ca este sterila cand avea sa nasca
bebi si-a dat seama ca erau monstrii
Eu o iubeam
Cand mergeam prin parc trebuia sa ma las singur
o ora Ea avea prietenii ei Eu nu aveam prieteni
Ea era frumoasa mea
A vrut sa se angajeze A vrut A vrut Ei n-au lasat-o
La gara imprumuta bani de la oameni Erau bani frumosi
Pe ea o chema HANNERA
Furati-l pe Iisus!
de Marian Baciu
FERENTEXAS 2008
1
Când nu făceam filme citeam cărţi. Când nu citeam cărţi, făceam dragoste, când nu făceam nici dragoste, nici filme şi nu citeam nici cele două cărţi din bibliotecă, mă duceam la magazinul de sex shop pentru a cumpăra nişte jucării sexuale pentru nevastă-mea.
În Ferentari am avut tot felul de porecle: panchistu', geoagaru', complexu', sasoi', disperatu', metalistu', rockeru', creasta de cocos, pocaitu'. La vârsta de 33 de ani în cartier mi se spunea Iisus.
Ţin să amintesc ca discuţia mea cu Isus pe tema aceasta este zilnică! 8 ore de rugaciuni si discutii libere! Uneori, ii cant! Pe strada, Iisus este peste tot!
Era ciudat ca tocmai mie mi se întampla chestia asta. Atunci, am stat să mă întreb dacă meritase ceea ce am făcut, toate lucrurile alea, si tot ceea ce spunea era greoi, iubire, trădare, gelozie, egoism, personalitate, păsărică. Mă plimbam cu ea pe scoarţa copacului, o intrebam dacă la bomba aia de petrecere şi-a tras-o cu mamelucu ăla de Sybi, le văd ochii umezi, degetele trădează, n-a recunoscut, a lasat-o balta, i-am ars două palme şi un şut în cur, m-am pomenit cu un şpiţ în coaie... prostule, idiotule, pe tine te iubesc.... am strâns-o de păr... am lins-o pe lobul urechii, am apucat-o de beregată, mi-a strâns pula, lasă cartea strigam disperat; citeam unul peste altul Schopenhauer.
Noaptea, înspre dimineaţa am ejaculat pe buric. O aveam mare deja, chiar dacă aveam 12 ani. Atunci, mama m-a chemat, sa-mi facă baie, să mă spele pe cap, pe motiv că eu nu mă sapuneam bine. Când intra în baie, îmi ascundeam cuculeţul în căuşul palmelor, îmi era ruşine, iar bucăţica mea de carne frăgezita plutea în apa jegoasă.
Pe targă, lungit în patul de spital, doctorii mi-au pus ceva la nas şi gură, m-am zbătut, am ameţit, dormi usor puiul mami... M-am trezit circumscris... Tot timpul am crezut ca fut bine din cauza asta, dar nu e adevarat, eu iubeam, dar cand iubeam mi se scula instantaneu, acum o am mai mica, sunt frustrat, sunt urat, sunt complexat, dar femeile de sub mine, sau de peste mine sunt jegoase, ca dupa ce le-o dau îmi sciupă penisul, şi-l bagă în anus, chestie îngrozitoare, nu mai suport astfel de partide... După ce ea, cea din fotografie, nemţoaica din revista, îmi zâmbeşte, mă şterg cu ea la cur. Să vorbesc frumos. Trag apa. Gagica se îneacă în rahat. Cobor repede, desfac gura canalului, n-o văd, se pare că a rămas înţepenită pe ţeavă.
După ce am băut, am vomitat, m-am suit la volan, am mers, am oprit cu o frână prelungă în faţa unei curţi, am intrat la demisol, am intrat fără să bat la uşă, mi-a luat-o în gură, în acel moment i-am dat una după ceafă, a căzut jos nemişcată. M-am aşezat lângă prietena ei, m-am lipit de omoplaţii ei, era domnişoară, niciodată n-am violat o lesbi...
Aveam 4 ani. Zăpadă, soare, ger, trăgeam o sanie după mine, viteza îmi scotea urlete de bucurie. Pe sanie, iubita mea chiuia, învârtea fularul în aer... La un colţ de stradă, zece puşti, ţigani, basarabeni, ursari, m-au prins, m-au trântit în zăpadă, mi-au tras zeci de lovituri în cap, aveam sute de cucuie... Strigam: mama! tata era pe bloc, repara antena, mama m-a rugat să mănânc sarmale. Iubita mea râdea, am râs împreună cu ea, am început să plâng ca un idiot, o iubeam pe ţigancă, am freeeeecat-o cu zăpadă... i-am lins vârful bocancului pentru ca ma trădase, doar aşa mi s-au retras cucuiele.
Sunt Manan, creastă de cocoş, pletosu’, sunt cu Gher, Foxy, Baboi, Trache, Crys. Suntem pe bloc, la plajă. Îi ordonam lu’ Roşcatu’ să ne ude cu apă pe spate, Gher îl roagă să-i bage mâna în buzunar, ah buzunarul rupt, Roşcatu’ dă de ştromeleagu’ gros şi negru de ţigan borât... Într-un acces de furie, Baboi sare de pe bloc drept în balconul unde locuia maică-sa, oloagă. Atunci şi încă trei ani de aici încolo îi vede pe parinţii lui goi. Ce fac? fac 69. Ura, ura, mama cu tata încă şi-o mai pun la vârsta lor, în condiţiile astea atat de dificile. Îşi imaginează cum nu mai poate să o lase pe maică-sa să-l sărute pe frunte înainte de plecarea la şcoală... Se gândeşte mai bine când îşi dă seama că ăla care îi explora părul roşcat de la peştera mă-sii, nu e tac-su...
... în clasa a doua, mă pişam pe mine. Crys râdea de mine, într-un fel scârbos, râdea până îi curgeau balele, îmi închipuiam cum mă obliga să o sărut. M-am aplecat şi am şters balta de sub mine cu o batistă... Batista s-a uscat în pantalonii mei. Am supărat-o pe Crys. A început să plângă. I-am dat batista să se şteargă la ochi.
... învăţătoarea ne dă pantalonii jos, ne bate la fund cu băţul roşu din fibră de sticlă. Bărba-su e miliţian! Stăm aplecaţi pe primele bănci, cu fundul spre tablă. Ne ameninţa că dacă nu spunem care dintre noi i-a furat sandvich-ul Petronelei, vine cu bărba-su mustăcios şi dăm noi de dracu’, ne fute la cur... Mă, zice catre mine, parcă te-a făcut tac-tu la beţie. Mă întristam rău. Am spus vreo 420 de cuvinte despre iubire în tăcere. În aceeaşi seară am omorât-o. Ştiam că nimeni nu o să îndrăznească să mă judece.
(va urma)
Partitura
de Marian Baciu
Leaga-ti degetul de mana dreapta care-ti
da vinul si bataia dorita. Musca-ti pielea
Zgariind-o pe-a mea, cea slaba, tanara, efemera
Pune-ti sarutul peste sanul meu. Trupul
meu este un san imens sfarcurile sunt ochii deschisi
Timpul meu este un trup legat de
sarutarile tale dulci-sarate si spre seara
amare.
Limba zimtata
traseaza incarligate carari, nevazute
labirinturi, lumini sticloase de ochi paptrati inchisi
Buzele atrag pielea fina, minima, si adanca
parca nu se mai termina, asa… du-ti
buzele intre coapse, fi antropofag, las-o
fara pasarica ciripitoare.
Bolboroseste in ea ceva. O fi viata, dorinta,
temerea, adorarea.Ce te intrebi ca prostu’ ?
Ce nu stii, lasa-asa, o sa ai vremea
idioteniei pana cand vei murii…Lasa asa
simplu
Pleoape strânse
de Marian Baciu
Un chip
Se adună din nisip
Se ploua Pleoape strânse
Mâini şi degete peste mine,
Peste tine.
Patul amintirilor, gâturi muşcate din care
curg vinuri de o sută de ani
Ai un sentiment ciudat
Nu! ce sa simţi?
Neputinţa te strânge de gât
Dar în nopţile de plimbare când în doi
te simţi singur, si mai singur te simti în
trei sau patru. Dar în zilele din zilele acelea
Plângi cu râsete de suspine…
Aplică vrăjeala
Adun-o în jurul tău, ocroteşte-o. E a ta
E viaţa ta, da, vrăjeala, ta-ca-ta-ca, bla-bla-uri
interminabile, pentru ce, te întrebi, pentru mine
pentru tine
Peste picior, ia-mă peste picior
Pune-mă cum vrei tu. Am să stau. N-am
nimic de pierdut.
Mă crezi? Da!
Mă uiţi? Nu!!!
Mă vrei? Nu-ţi răspund jigodie!!!
Guşti vrăjeala, te îmbeţi din ea.Viaţa
ta este în mâna vrăjelii. Lumea întreagă
de sub tine este tot o vrăjeală. Însă este
una mica si onesta.
Ai de gând să mă vinzi
Ţi-ai pus pe jar fiinţa
Ai îngăduinţa noastră
Noi te susţinem, noi care suntem sub
stânga părtii tale stângi.
Dacă întreb s-ar putea
Să nu se răspundă
Dacă răspund fără întrebare…