de Mihaela Iulia Baciu
sărută
loveşte
iubeşte
fă-mi vânătăi
înfige
coboară
cheamă tinereţea
lasă-ţi genunchii să tremure
leagănă
nu vreau să mor
muşcă
vreau să trăiesc
tresalt
zbor
înmuguresc
beţie de simţuri
mă zăpăcesc
eu mai mult ca niciodată
visez
uşoară
puternică
uit coşmarul
fiori mă electrizează
te îmbrăţişez
nu spun
nu judec
nu iert
iubesc
uit
stăpânul trupului meu
sunt obosită
rămân aici
să fiu stăpâna inimii tale
pleacă
nu mă lăsa
plec
înghite-mă
salvează-mă
spune că mă iubeşti
nu mă satur de iubire
saliva ta
ochii tăi
pleoapele tale
mâinile tale căutându-mi trupul
aroma trupurilor noastre
rătăcesc
nu te vreau în alt timp
altă lume
te vreau acum
aici
nu vreau amintiri
prezent
toată fiinţa ta
cu tot ce e rău şi frumos în noi
iubirea la distanţă nu mă pasionează
vrei să pleci
plec eu
plecăm împreună
nu vreau sa fiu una cu tine
tu eşti tu
eu sunt eu
ne bucurăm
ne strivim
şi ne doare
puţin nu mult
nu suport durerea fizică
poate iubirea va muri
dar noi vom fi aici
unul smuls de altul
pleci pleacă lumea
nu cred în iubirile tragice
nu cred într-un univers fără tine
*iubitului meu partener, pe 31 august s-au împlinit 16 ani de când suntem alături, fiecare în felul lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu