Pleoape strânse

de Marian Baciu

Un chip

Se adună din nisip

Se ploua Pleoape strânse

Mâini şi degete peste mine,

Peste tine.

Patul amintirilor, gâturi muşcate din care

curg vinuri de o sută de ani

Ai un sentiment ciudat

Nu! ce sa simţi?

Neputinţa te strânge de gât

Dar în nopţile de plimbare când în doi

te simţi singur, si mai singur te simti în

trei sau patru. Dar în zilele din zilele acelea

Plângi cu râsete de suspine…

Aplică vrăjeala

Adun-o în jurul tău, ocroteşte-o. E a ta

E viaţa ta, da, vrăjeala, ta-ca-ta-ca, bla-bla-uri

interminabile, pentru ce, te întrebi, pentru mine

pentru tine

Peste picior, ia-mă peste picior

Pune-mă cum vrei tu. Am să stau. N-am

nimic de pierdut.

Mă crezi? Da!

Mă uiţi? Nu!!!

Mă vrei? Nu-ţi răspund jigodie!!!

Guşti vrăjeala, te îmbeţi din ea.Viaţa

ta este în mâna vrăjelii. Lumea întreagă

de sub tine este tot o vrăjeală. Însă este

una mica si onesta.

Ai de gând să mă vinzi

Ţi-ai pus pe jar fiinţa

Ai îngăduinţa noastră

Noi te susţinem, noi care suntem sub

stânga părtii tale stângi.

Dacă întreb s-ar putea

Să nu se răspundă

Dacă răspund fără întrebare…