de Marian Baciu
Strecoară fântâna prin razele ochilor tăi
Se-adună văile în ei şi nu pot să mai sper o moarte a
copacului cu rădăcini spre cer
Îl las mă gândesc e cu neputinţă să atârni de o fiinţă
Spunea se ruga mă lăsa baltă
Prinţ ce-ţi doreşti de la fotografia mea de ceară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu