Frumoaso, ochii tăi marini
Mă amăgesc în noaptea mea de umbre.
Să te sărut pe pleoape uşor şi dulce...
Dar sunt departe şi uitat!
Fantasme de arome ale iubirii pline
Mă tulbură în vis ca o beţie tandră,
Aş smulge-n pieptu-mi visul de-ar fi decapotabil,
Dar urlu printre simţuri
Vampir pierdut de noapte!
Fereste-ţi sfârcul magic de fecioară,
Am să ţi-l muşc iubito
Cu pofta unui câine,
Cu pofta nebuniei de a mă avânta
în pântecu-ţi liana
Pierdută a visării.
Mă amăgeşti iubito, cu ochii tăi de vise
Şi simt cum lângă clipe se spulberă tăcerea
Şi urcă val în mine neliniştea plăcerii
De a te ştii acolo aceeaşi adiere
Aceeaşi respirare
Aceleaşi tresăltări.
Să nu te temi,
Visează!
În vis te voi cuprinde ca într-o sărutare,
În vis nu ne vom pierde, ci ne vom regăsi...
luni, 25 august 2008
În noaptea mea de umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu