Poetul – maseur

de Marian Baciu

Stânci de creste şi petale de aluminiu îţi stau strâns de ochi

Pe lângă gardul negru de la colţul străzii desluşesc greu albii

multicolore de vorbe vorbe de duh neînţelese

Încruntarea ta mă mişcă năstruşnic de mult şi bine este dacă

plouă peste chipul de abur din gulerul meu

Să se ducă ploaia pietrele crescute din cer

Amiaza paşilor tăi luminează ceea ce este întunecat pe celălalt

tărâm şi tu nu şti că eu te văd chinuită de dorinţa

împlinită pe ici pe acolo

Dar lasă aşa lasă

În timp ce eu poetul –maseur te fac de băşcălie în faţa mea tu

te piepteni cu sufletul meu plin de oase primitive descoperite

de cercetătorul Milak - un pat sub un pod arcuit de tine

Aş zice ca Byron - ah adâncuri, oh prăpăstii , oh ceruri apăsaţi

pe trăgaci şi zburaţi –mi creierii ca vulturii să-i mănânce în

drum spre vârful piramidei – ar fi spus Byron cam în felul acesta

stând pe malul mării…

Încep spasmele ospăţului neonorat de regii detronati

Stânci de creste şi petale de aluminiu îţi stau strâns de ochi

Pe lângă gardul negru de la colţul străzii desluşesc greu albii

multicolore de vorbe vorbe de duh neînţelese

Încruntarea ta mă mişcă năstruşnic de mult şi bine este dacă

plouă peste chipul de abur din gulerul meu

Să se ducă ploaia pietrele crescute din cer

Amiaza paşilor tăi luminează ceea ce este întunecat pe celălalt

tărâm şi tu nu şti că eu te văd chinuită de dorinţa

împlinită pe ici pe acolo

Dar lasă aşa lasă

În timp ce eu poetul –maseur te fac de băşcălie în faţa mea tu

te piepteni cu sufletul meu plin de oase primitive descoperite

de cercetătorul Milak - un pat sub un pod arcuit de tine

Aş zice ca Byron - ah adâncuri, oh prăpăstii , oh ceruri apăsaţi

pe trăgaci şi zburaţi –mi creierii ca vulturii să-i mănânce în

drum spre vârful piramidei – ar fi spus Byron cam în felul acesta

stând pe malul mării…

Încep spasmele ospăţului neonorat de regii detronati