Cea mută
Să coboare peste sânul tău
Iar cel stâng supărat să mă muşte de gât
până la sângele alb de pe pântec
Eşti neagră - maro – bleu – bej
Aşa cum te strig înspre cer
Te despleteşti de aerul grav
din scândura patului să-mi spui apă
apă apă bei sau nu bei
sau vrei să te anunţ regelui
„Anunţă-mă” bărbat schilod ce sunt „anunţă-mă”
Spune-i ziua ce fac noaptea cum zgârii foile
de pe fruntea degetelor mele
Şi arată-i pântecul scris cu limba de foc
a şarpelui orb
Şi mai strigă-i că nu are dreptate când
aşteaptă clipa urâtă
de atâta omenire , că oamenii trăiesc, că vor să fie
că vor să plesnească de viermii plictiselii.
Atâta doar afirm şi neg şi spun
şi mă sperii că nu am că am că pot că vreau
să uit să uit să uit de ce sunt eu acum cel ce sunt
Am întâlnit odată un Dumnezeu – Ion nu- mai- ştiu- cum
care cânta toaca o scândură jumătate de cruce pe umăr
avea şi clopoţel ce mai suna
ce
mai zbiera şi striga
ca un vultur de pe adâncuri cereşti venirea Domnului
Aveţi grijă! Aveţi!
S-a oprit la tarabă a furat un kiwi a fugit
l-a prins a scăpat l-a călcat maşina
Nu s-a întâlnit cu Dumnezeu
Mi-a şoptit mie în visul pe care l-am uitat. Ştiu că mirosea
a frunze de portocal Raiul de lângă mine Raiul din Grecia
Pe lângă faptul acesta îţi spun că te iubesc aşa cum trăiesc,
cum respir, cum mă înting în untura zilelor,cum suflu,
cum înot(nu ştiu să înot) , cum cânt, cum mângâi copacii,
cum smulg crusta , cum călătoresc
din punctul A spre punctul B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu