de Marian Baciu
Simt buza rujată pe osul meu de trandafir de plastic
Te ridici zâmbeşti mângâi al 51-lea fir alb din creştetul meu
Mă las pe spate
Te laşi pe burtă întinzi piciorul să ţi-l sărut închizi ochii
Trec 45 de veacuri în următoarele 5 secole te pierd printre
nodurile mâinilor de balast
Te apuc zgârii perdeaua de pe sânii tăi
Te regăsesc pe balcon goală Mănânci vifori de fiere cristalină .
Zăpada verde din coasta amputată se topeşte pe ochiul meu
de cer plumburiu
Te ascunzi în gâtul meu faringele te intoxică cu iubiri celulare
Amesteci vieţile sfinţilor pe care i-ai iubit cu vieţile trădătorilor
pe care îi deteşti în murdăria iadului inexistent în mintea ta
Maşina în care tocmai te-ai urcat va exploda după colţul amintirilor
din barul unde te-am agăţat pentru a zecea oară Te-ai lăsat
pradă femeilor pe care nu le-am avut Te-am sfâşiat te-am aruncat
în fântâni nedescoperite şi plângi neîncetat ţi-am făcut rău te-am
mutilat câştigătoarea tuturor sfinţilor de pe Marte
Te-am jupuit de căldura pe care o degaji când sunt alături de
tine pe zăpada pe zăpada mieilor travestiţi Urlete şi chiote şi
blocuri părăsite pe lângă biserici care zboară leii care sunt mâncaţi
de tine după ce-au fost sfârtecaţi din placentele mamelor răpuse de sex
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu