de Marian Baciu
Stau şi uit mereu unde sunt Uit până şi ziua chiar şi ora
până şi secundele sunt surori ale mele ale tale
Stau şi împrăştii lacrimi de cristal pe unde apuc fără noimă
Merg şi stau merg cu mintea stau cu unghia pe o bucată
de ochi ameţită
Clatin apa din pântecul meu gol umflat de aer curcubeu de
aer vertical
Ori mă întreabă ori nu şi nu îi spun că la piaţă e ce caut eu
roşii supte şi pepeni gravizi cu furnici braziliene
Cine crede cine are imaginea aşa cum nu o am nici eu măcar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu