luni, 25 august 2008

După miezul nucilor

de Marian Baciu

Paharul este întins de mâna galbenă cu inele roşii de argint fierbinte

Îl apuc cu dinţii îl sparg între dinţi Cioburile taie din jumătatea

de creier care încă mai este îngheţat De pe pielea de canapea te

ridici aprinzi radioul dansezi e ceva subpământean un dans al cârtiţei

al celei nevăzute îmi spui apoi mai faci câteva mişcări ondulatorii pe

cele optzeci de ouă de pe covorul albastru Plină de ou te aşezi

lângă mine aşa super te-am văzut la întâlnirea lui X nu-mi răspunzi

mă laşi să cred şi să-mi derulez imagini infantile cu tine cu mama ta

cu tatăl tău dar ce treabă am eu cu ei eu cu ei eu cu ei

Mă săruţi pe obraz o să-ţi treacă spui nu spun ba da o să vezi spui

hei căcat spun şi mai spun în ce mod m-am enervat Dar nu trece mult

timp şi te păcăleşti lăsându-ţi sânii să curgă pe umerii mei mă împac

cu tine fără să vreau mă împac cu doliul tău aproape fără să vreau

îmi spui peste câtva timp că ai lenea în oase îţi spun cum se tratează

mă acoperi cu ssssst-ul tău şarpe maro şarpe egiptean peste câteva ore

plec îmi scrii pe e-mail că ,,te ador de 1000 de ori că ai capacitatea de a-mi

derula imaginile vieţii de 50 de ori pe secundă,, te cred te iubesc te

sărut apoi nu te mai cred te îndoieşti de puţa lângă care ai adormit

te îndoieşti până şi de sânul pe care l-ai supt în tăcerea zilei

Încă o sticlă de lichior cu cremă de alune îţi înlocuieşte gâtul îi pun

sticlei brăţara şi o sărut până mă trezesc în baia cu aburi de stele cu

faianţă roşie cu buline incolore şi curcubeu traversând blocul

până să mă gândesc de ce aş fi în stare am să adorm între picioarele sorilor

tăi

Niciun comentariu: